Obiectivele pe care şi le propune o societate responsabilă depăşesc resursele şi competenţele administraţiei publice. Participarea şi responsabilitatea tuturor nu este o opţiune, ci o condiţie pentru a prezerva mediul economic şi mediul natural - cultura şi civilizaţia. Angajamentul şi obiectivele CEDD se înscriu în această perspectivă.

 

    O lungă perioadă de timp, am trăit cu ideea eronată că gestiunea deșeurilor, generic, o poate dobândi, ori stapâni, doar o anumită clasă socială. Gândeam că doar oamenii inteligenți,  oamenii educați într-o direcție sau alta, sunt cei care pot respecta MĂCAR regulile de bază în mediul înconjurător atunci când vine vorba de deșeuri, însă, nu, era total greșită gândirea mea. În țărișoara asta nimănui (exceptând 1% din populație, reprezentată de membri ai asociațiilor de mediu și alți astfel de `idealiști`) nu îi pasă de mediu:  nici doctorului  docent, nici inginerului de la Dacia, nici primarului, nici lui badea Vasile, în fapt, “gunoaile sunt gunoaie, și pot fi aruncate ori depozitate oriunde ne este mai comod, are cine să le colecteze, doar d-asta sunt plătiți  din buzunarul  nostru”.  

    Cam așa gândesc  mai bine de 70% din locuitorii  României.  Da, îmi asum aceste afirmații total peiorative, sunt în cunoștință de cauză, am luat « pulsul » gândirii oamenilor, am ținut numeroase cursuri și campanii de ecologie în școlile din România, și, cu mâhnire am constatat că, fie în liceele de prestigiu din mediu urban, fie în școlile din mediu rural, copiii, părinții și (mai grav) profesorii, au aceeași gândire colectivă. Majoritatea cadrelor didactice și  părinților, spre exemplu, atunci când au fost întrebați cum se implică în educația elevilor, în ceea ce privește mediul și ecologia, sau cum iși gestionează ei propriile deșeuri,  au dat răspunsuri lacunare, deviante,  asortate cu  ironie și un colosal dezinteres față de subiect.  E absurd și greu de imaginat cum majoritatea cetățenilor acestei țări nu sunt nici senzibilizați și nici deranjați în vreun fel de cantitățile semnificate ale deșeurilor, de care  “se împiedică” la orice pas, cum acceptă să-și crească copiii în medii poluante, în adevarate focare infecțiose pricinuite de deșeurile pe care ei insuși le aruncă  în natură. Nu e de mirare că suntem și aici codașii Europei, atunci cand vine vorba de colectarea și reciclarea deșeurilor, cum, nu ar trebui să fim indignați de faptul că suntem considerați un popor troglodit, care trăiește înconjurat de munți de gunoaie.

                                                                                                                                                                 

      Consider că nimic nu este tardiv, că lucrurile pot merge spre mai bine. Treptat și cu pași mici, putem schimba MĂCAR mediul înconjurator în care trăim. Avem nevoie să ne axam pe educație, atât de timpuriu, în școală, cât și la locul de muncă, sesiuni de traininguri, cât mai multe campanii de conștientizare a problematicii mediului, amenzi drastice pentru cei care nu  respectă legea și batjocoresc mediul, avem nevoie ca fiecare dintre noi, la sfârșitul unei zile obositoare, solicitantă, sau la polul opus, al unei zile relaxante în natură, să aibă mulțumirea că a făcut o colectare selectivă a deșeurilor produse în acea zi.

                                                                                                                                                                     

       Desigur, există destui răzvrătiți care se întreabă: “da’ Statu’,  dom’ne, Statu’ ce face în direcția asta? Păi vă răspund tot eu: face mai NIMIC. Pentru că Statul suntem noi, pentru că autoritățile nu pot face campanii de atenționare (așa cum se întamplă în majoritatea țărilor europene) pentru cei care-și aruncă ambalajul de la ciocolată pe spațiul verde din parc, nici pentru cel care-și lasă ostentativ acele, ața de undiță și peturile de bere pe marginea lacului, ori pentru cei care depozitează resturile alimentare în același recipient cu sticla de la geamul spart și maculatura copilului.

                                                                                                                                                                     

       Și mai este există ceva de care ar trebui să ținem cont: aerul curat, sănătatea, conștiința, pajiștile verzi… etc nu ți le  oferă  Statul în Veci !


Next
Next
Previous

CEEP

Next